Prezenta la cursuri obligatorie, calitatea lor ba!

Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale... Din această dilemă nu puteţi ieşi... Am zis! (personajul Farfuridi din comedia ,,O scrisoare pierdută”, Ion Luca Caragiale)

Mai marii noștri politicieni preocupați de metehnele educației autohtone au intrat din nou în febra schimbării. Ultima găselniță: prezența obligatorie la cursuri!
Toată lumea se plânge că învățământul românesc e slab performant și rupt de realitate. Fiecare factor are vina lui:

• autoritățile - pentru că subfinanțează sistemul și nu încurajează calitatea și performanța;
• cadrele didactice - care uneori sunt slab pregătite sau nu își dau interesul;
• studenți - care încearcă să fraudeze orice formă de evaluare sub o formă sau alta și sunt neserioși;
• mediul de afaceri - pentru că nu își impune cerințele cu privire la pregătirea viitorilor angajați;

Mi se pare absolut revoltătoare propunerea de a introduce obligativitatea prezenței la cursuri și o găsesc ca ruptă dintr-un ,,serial” pe care-l speram de mult apus ... .  Cel puțin la calitatea cu care suntem obișnuiți, nu o văd decât ca o formă disperată de a aduce studenții în amfiteatre în condițiile în care aceștia ar veni cu unic scop: prezența.

Fără a generaliza și fără a avea pretenția de reprezentativitate, să vă spun ce mă intrigă la învățământul românesc:

Calitatea procesului didactic

• nu excepțional se întâmplă ca profesorii să vină la catedră fără să stăpânească materialul ce trebuie predat sau nu își dau interesul;
• atitudinea: fie ,,pe voi nu vă interesează, pe mine nu mă interesează, haideți să facem suferința cât mai scurtă”, fie ,,eu stăpânesc tainele universului, voi habar n-aveți, ascultați la mine și nu mă contraziceți”;
• predarea: citit din carte, cititul cuprinsului din carte, citit din slide-uri;
• interacțiunea: redusă sau inexistentă;

Evaluarea

• regula la evaluare este frauda;
• regula în compoziția subiectelor e 70% teorie, restul vedem noi;
• de regulă se cere mult mai mult decât ce se oferă;
• regulile de evaluare se află întotdeauna pe ultima sută de metri;

Așteptările mele cu privire la mediul academic ar fi:

• relația profesor-student să fie aceea de parteneri în învățare;
• activitățile de natură teoretică să fie premergătoare celor practice, să fie reduse la minim și să fie orientate spre explicarea instrumentelor practice;
• să se încurajeze activitățile de cercetare academică în echipe mixte profesori-studenți;
• circa 50% din corpul profesoral să fie persoane cu experiență în mediul profesional, nu numai didactic și să vină cu exemple concrete din realitate;
• studenții foarte buni să fie susținuți de stat/companii private atât din punct de vedere financiar (bursa să acopere necesitățile financiare astfel încât să nu fie nevoie de angajare pe parcursul facultății), cât și cu provocări de ordin profesional (participarea la competiții, conferințe, proiecte de cercetare, stagii de practică profesioniste etc);

Când astfel de așteptări vor deveni realitate, sunt de acord cu obligativitatea prezenței la cursuri!

Tu ce crezi?!