Mass media e plină de știri zilnice care să arate hibele educației românești. Cum ar fi însă să deschidem Cutia Pandorei și să încercăm să identificăm principalele probleme de la care ar trebui să pornească o reformă? Sunt politicienii și specialiștii capabili să se pună de acord în slujba interesului național?
 |
| Sursa: http://www.stephenhicks.org/ |
O vorbă veche ne spune că o națiune bogată este o națiune educată. Este și cazul Japoniei, care a devenit una dintre cele mai mari puteri din lume după ce a fost învinsă în Al Doilea Război Mondial. Cheia succesului: concentrare pe educație și cercetare.
Se tot vorbește despre reforme. Asta au făcut toți miniștrii din ultimii 20 ani. Vestea bună este că sistemul educațional românesc este aliniat (cel puțin din punct de vedere legislativ) la normele europene. Studiile românești sunt recunoscute și echivalate în afară. Vestea proastă e aceea că bugetul e încă subdimensionat, iar promotorii schimbării - cei din sistem, se opun cu tot dinadinsul și așteaptă ca altcineva să facă lucrurile în locul lor. O altă veste bună: sistemul clasic nu mai singura posibilitate! Au apărut școli și licee particulare inspirate de modele occidentale și tot mai multe organizații oferă programe de educație nonformală. Tinerii se simt valorizați, încurajați și implicați în aceste noi modele.
Ajungem și la probleme. Din punctul meu de vedere, principalele aspecte negative ale sistemului românesc de educație sunt:
- educația nu corespunde nevoilor și intereselor educabililor. De cele mai multe ori dascălii sunt reticenți la schimbare, rămân blocați în cursurile lor de acum 10 ani și ignoră schimbările în nevoile și interesele elevilor și studenților lor. Aceștia nu se prea implică în construirea unui sistem mai bun, trăind cu impresia că educația pornește de la ei și că rolul pasiv al cursantului e ceva bătut în cuie.
- educabilii sunt pasivi, nu manifestă inițiativă și au o atitudine adversă față de tot ce este legat de educație. Se spune că pofta vine mâncând, însă ce poftă să mai vină când toate semnalele din jur sunt negative, vezi numai delăsare și nepăsare?!
- sistemul funcționează ca o fabrică: standardizează elevii ca pe niște produse, îi împarte pe categorii, le impune un ritm de evoluție ca pe „bandă”, îi etichetează și se vrea ca sistemul să fie în directă relație cu industria. Adevărul este că fiecare suntem unici, înțelegem lucrurile diferite, ceea ce unora ne place, altora nu le place și așa mai departe.
Tu ce părere ai? Ești mulțumit(ă) de educația pe care ai primit-o?
Dacă vă pasionează tema, vă las în continuare un material video interesant despre ce ar putea însemna schimbarea în educație!
